ZenFest
Ajută-ne să împrăștiem iubire. Distribuie articolul în social media.

De ce rezistăm la schimbare?

Schimbarea este de multe ori dureroasă. La nivel subtil ne transmite că nu suntem în regulă așa cum suntem, că nu suntem suficient de buni sau că ceea ce reprezentăm/facem în prezent este în dezacord cu ceea ce am vrea sau cu ceea ce este de dorit să facem. Aceste lucruri pot fi greu de acceptat, deoarece în spate lor sunt răni acoperite cu mulți plasturi, răni pe care am încercat de mult timp să le ascundem și să ne ferim de ele.

Însă schimbarea este totodată evoluție. Înseamnă că ceea ce am crezut a fi adevărul nostru ieri, nu ne mai reprezintă astăzi. Înseamnă că vrem să fim mai conștienți, să fim o mamă mai bună, un tată mai bun, un fiu sau o fiică mai înțelegător/înțelegătoare, să fim un prieten mai sincer, o soră mai iubitoare, un angajat exemplar sau pur și simplu o persoană care face fapte mai pline de compasiune.

Noi oamenii suntem creaturi ghidate de obiceiurile pe care le-am dobândit de-a lungul timpului și deseori avem dificultăți în a încorpora noi schimbări în rutinele noastre, indiferent de cât de benefice ar putea fi acestea pentru noi. În general avem tendința de a face lucruri care ne fac să ne simțim bine, în siguranță și confortabili, iar a schimba ceva nu este întotdeauna un lucru confortabil.

De ce? Specialiștii au dovedit că există o nevoie neurologică importantă, mai exact nevoia de siguranță care se simte pusă “în pericol” în momentul în care vrem să producem o schimbare. Creierul uman reacționează la lipsa de informație ca și când ar fi în fața unei amenințări. În momentul producerii unei schimbări creierul nu are informații suficiente astfel încât să te considere în siguranță, deci intră automat în procesul de autoapărare și vrând nevrând îți sabotează schimbarea la care te-ai angajat, făcând întregul proces mult mai dificil.

Inerția noastră funcționează împotriva noastră în atingerea obiectivelor noastre.

În mod surprinzător, inerția este un concept trecut cu vederea atunci când vine vorba de înțelegerea rezistenței noastre la schimbare. Poate fi vorba de pierderea în greutate sau începerea unei noi rutine de alimentație, putem vorbi de trezitul cu o oră mai devreme, de felul în care îți cheltui banii sau de modul în care reacționezi în relația cu partenerul de viață sau cu copilul tău.  

Oricare ar fi cazul, inerția, “tendința de a nu face nimic sau de a rămane neschimbat”, se află în fruntea oricărei schimbări pe care o facem în viața noastră.

Inerția complexă a corpului nostru sau rezistența la schimbare este importantă pentru menținerea unei stări de echilibru cunoscută sub denumirea de homeostază. Homeostazia ajută organismul să mențină temperatura corporală normală, metabolismul, greutatea și alte funcții care sunt necesare pentru supraviețuirea noastră. Gândește-te la homeostazie ca la un termostat micromolecular neurofiziologic – când camera este prea fierbinte sau prea rece, termostatul ajută la reglarea temperaturii prin pornirea aparatului de aer condiționat, respectiv a încălzitorului.

În același mod, inerția organismului poate explica de ce rezistăm în mod activ la schimbare, deoarece schimbarea duce la modificări fiziologice detectabile în ritmul cardiac, metabolism și respirație, dar inerția își face treaba de a regla termostatul și de a ne aduce înapoi la obiceiurile deja formate.

Neurobiologia schimbării

Ganglionii noștri bazali din creierul ancestral sau primitiv sunt responsabili pentru obiceiurile de “cablare”. Acest grup de organisme cu celule nervoase este implicat în funcții cum ar fi comportamentele automate sau de rutină pe care le cunoaștem sau care ne fac să ne simțim bine. Astfel de comportamente ar putea include mușcătul unghiilor, fumatul sau urmărirea aceleiași rutine în fiecare zi, fără a face schimbări.

Când ne dezvoltăm un obicei de genul punerii centurii de siguranță atunci când intrăm într-o mașină, dezvoltăm automatizarea sau comportamentul automat ca răspuns la tacul contextual. În “Psihologia obișnuinței”, Wendy Wood și Dennis Rünger de la Departamentul de Psihologie din cadrul UCLA au scos în evidență faptul că, în timp ce unele dintre aceste acțiuni automate ar putea fi neintenționate, am putea să ne angajăm în mod deliberat în anumite obiceiuri pe care ni le dorim.

Orice tip de schimbare, ca încorporarea unei activități fizice în rutina noastră după o perioadă în care am fost sedentari poate funcționa împotriva căilor neuronale care au devenit automate pentru noi. De aceea apare inerția de care povesteam mai devreme, avem tendința să ne întoarcem la comportamentele implicite sau automate atunci când încercăm să implementăm schimbări precum o nouă dietă sau o activitate fizică după o perioadă de inactivitate.

Deși putem controla în mod conștient decizia de a face sport, aceasta este responsabilitatea unei regiuni separate a creierului cunoscută sub numele de neocortex, care controlează conștientul proces decizional în creier. Acțiunile noastre conștiente necesită mult mai multe eforturi. Dacă vrem să depășim lipsa de motivație și alte obstacole care ne împiedică succesul, exercitarea frecventă și planificarea de acțiune conștientă sunt implicate în realizarea unui comportament care să devină obicei, potrivit lui Lena Fleig și colegilor (2013).

Vrei să înveți cum să integrezi mai bine schimbarea în viața ta, astfel încât să îți atingi obiectivele?  

Te așteptăm la cea de a VI-a ediție a ZenFest, unde tematica este “Schimbarea începe cu tine”, așadar vor fi abordate o multitudine de tematici cu privire la integrarea schimbării pozitive în viața de zi cu zi, dezvoltarea de obiceiuri sănătoase și sfaturi personalizate de la experți despre cum să faci din procesul schimbării unul pozitiv și cu rezultate.

Îți poți rezerva locul aici.

Leave a Comment: