Noi și ceilalți

Cel mai eliberator lucru pe care l-am trăit vreodată s-a arătat în momentele în care nu am mai ascultat vocile din propriul meu cap despre oameni, ci am ascultat vocile lor.

Cât de eliberator să nu mai duci povara criticii îndreptate către ceilalți! Faptul că îi învinovățim pe ceilalți pentru lucruri care nouă ni se par a fi dezagreabile nu face decât să ne împovăreze pe noi înșine. Cine e cel la care te uiți? Când decizi să îl pedepsești pe celălalt pe cine pedepsești?

Să dai voie celuilalt să fie cine e înainte să îi spui tu cine e înseamnă să îi dai prezentul. Și când îi dai lui prezentul îți dai ție prezentul. Când îi dai lui șansa să fie mai bun decât trecutul lui îți dai ție șansa să fii mai bun decât trecutul tău.

A lua pe cineva din prezent exact pentru cine e în momentul acela înseamnă libertate. În plus, exact lipsa ta de prejudecăți îi face pe ceilalți să fie cea mai bună variantă a lor.

Nu am experimentat sau întâlnit o libertate mai mare decât aceea de “a lăsa să fie” și dacă se poate, chiar “a iubi cum este”.

În iubirea pentru oameni se deznoadă iubirea pentru noi înșine și mai ales se deznoadă propriile vinovății.

Lasă lumina din ei să treacă de construcțiile mentale și lasă lumina din tine să se conecteze cu ei și experimentează ușurința propriei tale existențe în ceea ce crează unitatea. Fericirea ta se naște când dai drumul definițiilor despre lucruri și le lași să ți se dezvăluie.

Unde întâmpinăm oamenii cu inima deschisă necondiționat pentru cine sunt ei se dezlănțuie iubirea lui Dumnezeu-poate pentru că asta e ceea ce noi numim iertare.

Text: Larisa Vrânceanu

Abonează-te la Newsletter

Fii la curent cu ultimele știri din lumea Zen!

Mulțumim pentru abonare!